miercuri, 10 februarie 2010

Govora, între leac şi comedie neagră

La peste 130 de ani de la descoperirea izvoarelor care vindecă, oamenii continuă să vină la Băile Govora, încrezători în puterea apelor minerale. „Am venit acum 20 de ani cu un nepot care avea astm în ultimul grad şi l-am făcut om datorită Băilor Govora. Acum are 27 de ani”, povesteşte Iosefina Preda, în timp ce stă la umbră pe o bancă.

„Sunt singurele băi din ţară care dau aceste rezultate, în special pentru căile respiratorii”, explică doamna din Caracal în vârstă de 68 de ani, care spune că întotdeauna se simte mai bine după două săptămâni petrecute în staţiunea însorită ce se întinde peste dealuri. Înconjurată de 370 de hectare de stejari, fagi şi pini, Băile Govora îşi desfăşoară livezile în pantă şi grădinile cu stupi de albine printre vilele vechi, cu verande din lemn sculptat vopsite în verde. Viţa de vie şi iedera care se agaţă de faţadele caselor întregesc înfăţişarea pitorească a orăşelului.

LINIŞTE. Mica staţiune se află la polul opus faţă de zarva de pe Valea Prahovei

Totuşi, staţiunea are un aer bătrânesc. Din loc în loc apar case părăsite cu acoperişul ruginit, geamuri sparte, pereţi surpaţi şi grămezi de moloz pe la colţuri. Multe vile odată frumoase s-au degradat, iar acum sunt scoase la vânzare. În plus, chiar în centrul staţiunii, lângă Primărie, turiştii pot să vadă uneori câte un cal ce paşte liniştit pe maidane.


INEDIT. În afară de cai, prin staţiune mai pot fi întâlniţi câini şi găini ce traversează ordonat strada

La Govora "se închiria soarele cu ora"

Apele minerale au fost descoperite de ţăranul Gheorghe Ciurea în vara anului 1876, în timp ce săpa un puţ. El a observat că din pământ ieşea „apă care arde” (păcură) şi „apă sărată”, care nu era bună de băut. Ulterior, în timpul sondajelor după petrol, au fost descoperite ape sărate, iodurate şi nămol sapropelic.

Însă cei doi oameni care au avut un rol cheie în naşterea staţiunii au fost Ion C. Brătianu, fost prim-ministru al României, şi generalul medic militar N. Popescu Zorileanu. După ce Brătianu a aflat de efectele apelor descoperite, l-a însărcinat pe Zorileanu să le analizeze, iar concluzia şefului laboratorului de chimie al Universităţii Bucureşti a fost că apele conţin multă sare şi iod.

Pentru a verifica proprietăţile lor terapeutice, apele au fost folosite în tratarea soldaţilor răniţi, întorşi din războiul de independenţă, care se aflau într-o instalaţie sanitară mobilă organizată pe lângă Mănăstirea Govora. Exploatarea izvoarelor a început în 1879, iar tratamentul s-a făcut o vreme în copăi, în chiliile mănăstirii. Apa izvoarelor era cărată până acolo cu sacalele, în care trase de animale. Din statisticile lui Zorileanu a reieşit că, până în 1904, 18.900 de oameni s-au tratat la Băile Govora, dintre care 69% s-au vindecat.

În 1883, la iniţiativa lui Brătianu, statul a devenit proprietarul zăcămintelor minerale şi a început să construiască acolo o staţiune, al cărei proiect general a fost încredinţat inginerului francez Bochet.

Staţiunea a fost inaugurată în 1910, iar în aceeaşi perioadă a fost dat în folosinţă şi Hotelul Palace. Edificiul, care este monument istoric, a fost construit astfel încât fiecare cameră să aibă cel puţin o oră de soare pe zi. Din acest motiv a ajuns să se spună că la Govora „se închiria soarele cu ora”.

Continuarea in EVZ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu